TANUKI - iazuri & crapi japonezi din 2001

Alge în iazul cu pești - de ce apar și cum le eliminăm ?

Algele sunt organisme primitive (nu sunt plante propriu-zise) care au apărut cu 3.5 miliarde de ani în urmă iar eliminarea lor dintr-un iaz implică înțelegerea modului prin care acestea se hrănesc și cresc. Algele au nevoie de trei lucruri pentru a se dezvolta: căldură, lumină și nutrienți. Pe toate le găsesc, de obicei, într-un iaz cu crapi japonezi, mai ales pe perioada verii. Procesul care contribuie semnificativ la apariția algelor într-un iaz este eutrofizarea, care înseamnă acumularea excesivă a mineralelor și a nutrienților într-un iaz, mai ales a compușilor de azot (exemplu, nitrați ca urmare a ciclului nitrogenului) și a fosfaților (derivați din mineralul fosfor). Toate organismele vii conțin fosfor, fiind un element esențial vieții.

Fosfați / Fosfor - impact în alge

Fosforul este un element esențial pentru orice formă de viață. în natură, deci și într-un iaz, fosforul (P) se găsește sub formă de fosfați (PO4) nefiind prezent în formă pură. într-un sistem acvatic, fosfații se găsesc sub două forme: organică și anorganică. Fosfații sub formă organică sunt cei prezenți în organismele vii (plante sau animale). Fosfații sub formă anorganică sunt cei care derivă din forma organică (din plante sau animale moarte, în descompunere sau deșeuri animale). Atunci când organismele mor (plante sau animale) sau atunci când animalele excretă dejecții, fosfații sub forma organică din acestea sunt convertiți de către anumite bacterii în fosfați în formă anorganică. Aceștia se dizolvă în apă sau se fixează de particulele aflate în suspensie în apă sau în substrat. Fosfații în formă anorganică sunt cei consumați de plante sau alge, care îi convertesc în forma organică, ca parte a țesuturilor lor. Prezența fosfaților sub formă anorganică într-un iaz stimulează creșterea plantelor și mai ales a algelor. Și nitrații contribuie la dezvoltarea algelor, însă amploarea și tipul algelor dezvoltate sunt date de raportul dintre fosfați si nitrați (cu cât mai mulți fosfați față de nitrați, cu atât mai multe alge se vor dezvolta în iaz). Se poate concluziona ușor că, odată prezente algele în iaz, acestea nu fac decât să genereze alte alge deoarece atunci când o algă moare, fosfații sub formă organică din ea se transformă în fosfați sub formă anorganică, adică devin hrană pentru alte alge. De aceea, algele necesită prevenire continuă, nu combatere la nevoie, caz în care devine un război fără sfârșit, algele generând mereu alte alge...
Un motiv pentru care algele explodează primăvara, îl reprezintă plantele și algele care mor toamna, contribuid la generarea de fosfați în formă anorganică pe perioada iernii. Surse principale de fosfați sunt hrana crapilor japonezi bogată în fosfor, excrementele peștilor, plantele moarte sau îngrășământul aplicat în grădină care, din varii motive, ajunge și în iaz. Fosfații nu sunt periculoși pentru pești, ba chiar sunt necesari deoarece lipsa fosforului poate provoca deformități ale scheletului. Valorile mari duc însă la dezvoltarea în exces a algelor care, indirect, pot fi periculoase pentru pești prin consumul oxigenului noaptea.

Valoarea ideală a fosfaților în iaz, din perspectiva dezvoltării algelor, este de cel mult 0.1 mg/l.

Fosfații pot fi ținuți sub control prin utilizarea unei hrane de bună calitate, printr-un regim de filtrare adecvată sau prin administrarea de imobilizatori de fosfați, care-i inactivează. Atenție, însă, la ce produse chimice folosiți deoarece multe dintre ele scad drastic pH-ul apei (ajustați pH și KH în prealabil)!

De reținut:

• Prezența fosfaților sub formă anorganică într-un iaz stimulează creșterea plantelor și mai ales a algelor.
• Fosfații sub formă anorganică sunt produși prin acțiunea microorganismelor care descompun plante sau animale moarte, hrana neconsumată, excremente, etc.
• Cea mai mare sursă generatoare de fosfați este hrana peștilor deoarece are în componență fosfor.

Cu cât raportul dintre fosfați si nitrați este mai mare, cu atât mai multe alge se vor dezvolta în iaz.

Există mai multe tipuri de alge:

• Alge verzi microscopice, unicelulare, aflate în suspensie care produc efectul de apă verde.
• Alge multicelulare, filamentoase, asemănătoare coamei de cal.
• Alge multicelulare care cresc pe fundul iazului asemănătoare cu plantele, cu excepția faptului că nu au rădăcini în adevăratul sens al cuvântului.

Algele produc peste 50% din oxigenul pe care-l respirăm formând în același timp fitoplanctonul care stă la baza nutriției organismelor acvatice.
Excesul algelor în iazurile ornamentale poate cauza probleme precum reducerea nivelului de oxigen dizolvat, reducerea clarității apei, aspectul inestetic sau mirosul neplăcut. Cele mai neplăcute alge în iaz sunt algele verzi unicelulare (în suspensie) și algele multicelulare filamentoase. Apa verde provocată de algele în suspensie nu reprezintă o problemă pentru pești, din contră, algele verzi sunt consumate de către pești și sunt bogate în spirulină, ceea ce dezvoltă coloritul peștilor. Problema este că un iaz căruia îi lipsește apa limpede degeaba are crapi colorați în el fără a fi vizibili în adevărata lor splendoare...
Algele în suspenise (efectul de apă verde) pot fi combătute ușor prin folosirea unei lămpi UV de bună calitate. Lampa UV produce radiație UV care omoară algele cu care intră în contact, motiv pentru care lampa nu are afect asupra algelor filamentoase, acestea nefiind expuse radiației UV din lampă deoarece sunt atașate de pereții bazinului sau de alte obiecte din iaz. Lampa UV se alege în funcție de nivelul radiației produse, de volumul iazului și de debitul pompei de recirculare la care este conectată lampa. Un debit prea mare al pompei față de capacitatea lămpii va face ca viteza apei prin lampă să fie prea mare și să nu expună algele la radiațiile UV suficient de mult timp pentru a fi distruse. Pentru un iaz normal, care nu este expus în exces luminii solare, un necesar de 2W pentru fiecare 1 metru cub al apei din iaz este suficient. Mai multe detalii despre sterilizatorul UV au fost prezentate într-un capitol anterior.
Algele filamentoase sunt alcătuite din celule cilindrice prinse ca într-un lanț. Cele mai răspândite sunt Spirogyra și Cladophora.

Spirogyra

Cladophora

Aceste alge se găsesc în mod special în apele dulci foarte curate și tind să crească la dimensiuni colosale, mai ales în zonele mai puternic oxigenate (lângă cascade sau apă în mișcare). Primăvara, algele filamentoase își încep viața la adâncime urmând ca odată cu încălzirea apei acestea să se ridice către suprafața apei, către lumină, pentru a realiza mai ușor fotosinteza. Algele filamentoase sunt mai prezente și mai viguroase în apele cu duritate mare deoarece folosesc calciu în structura lor celulară (motiv pentru care sunt și greu de rupt).
Sporii algelor filamentoase sunt extrem de rezistenți, capabili să rămână în stare latentă perioade mari de timp, activându-se când condițiile devin prielnice. Acesta este motivul pentru care ani la rând un iaz nu prezintă alge, urmând ca, brusc, acestea să invadeze apa. Algele filamentoase cresc extrem de rapid în condiții prielnice devenind foarte greu de combătut. Problema creată de ele nu este doar de aspect inestetic. Algele produc oxigen ziua (prin fotosinteză) și consumă oxigen tot timpul. Din acest motiv, există un risc major ca peștii să rămână fără oxigen, mai ales noaptea sau pe vreme cu nori (prin respirație în lipsa fotosintezei). De asemenea, aceste alge pot bloca pompele, sifoanele, sau, pur și simplu, pot deveni adevărate plase-capcană pentru pești.

Cum eliminăm algele filamentoase?

1. Eliminarea manuală a algelor filamentoase din iaz

Intrați în apă și le smulgeți. Este o metodă extrem de ineficientă pe termen mediu-lung deoarece se refac extrem de rapid.

2. Solutii antialge (algicide)

Dorința de eliminare a algelor din iaz a dus la invadarea pieței cu soluții chimice pentru eliminarea algelor, însă riscurile asociate nu sunt complet explicate. Aplicarea algicidelor ca soluție împotriva algelor din iaz, implică riscul de a afecta plantele existente sau viața acvatică, în funcție de substanța activă utilizată și de doza aplicată. De asemenea, anumiți compuși chimici din soluțiile antialge sunt extrem de nocivi în contact cu apa dură (GH mare), cu o duritate alcalinică mică (KH mic) sau pH sub 6.5.

3. Combaterea creșterii algelor în iaz pe cale naturală

Una dintre metodele ideale se bazează pe crearea condițiilor improprii dezvoltării algelor. Umbrirea iazului pentru a reduce fotosinteza și implicit dezvoltarea algelor, introducerea de plante pentru a reduce nitrații și fosfații (hrana algelor) pot fi luate în calcul ca și soluții pentru eliminarea algelor din iaz, însă reversul este că un iaz umbrit în exces nu permite dezvoltarea optimă a peștilor iar prezența plantelor nu prea este compatibilă cu crapii japonezi, aceștia mâncându-le.

4. Solutie antialge complet organică bazată pe microbi

Este o metodă fără chimicale ce se bazează pe eliminarea hranei algelor, a nitraților, ducând la moartea algelor prin înfometare cu ajutorul introducerii în apă a anumitor specii de organisme Heterotrofe. Organismele Heterotrofe Denitrificatoare sunt facultativ anaerobe, adică trăiesc cu sau fără prezența oxigenului în mediul lor. Totuși, au nevoie de oxigen pentru a trăi, așa că, acolo unde nu îl găsesc sau într-un mediu cu nivel foarte redus de oxigen, aceste organisme sunt obligate să-și obțină oxigenul necesar metabolismului din altă sursă, cum ar fi dintr-o moleculă de NO3 (nitrați- hrana algelor) care are trei atomi de oxigen în componență. Aceste bacterii, de obicei, colonizează partea mai adâncă a biofilmului din filtrul biologic unde oxigenul nu prea ajunge, fiind consumat la partea exterioară a biofilmului de către celelalte bacterii, de nitrificație (nitrosomonas și nitrobacter), forțând practic organismul heterotrof să consume oxigen din NO3, eliminând nitrații și impiedicând algele să se mai dezvolte.
Procesul de combatere a algelor prin metoda microbilor este unul foarte lent iar microbii sunt foarte sensibili la majoritatea tratamentelor aplicate crapilor japonezi.

5. Imobilizatori de fosfați

Există diverse produse disponibile care reacționeză cu fosfații, transformându-i într-un component inert (ca și nitrații, fosfații sunt hrana algelor). Unele sunt minerale, iar altele pot fi toxice pentru pești, așa că trebuie alese cu atenție, mai ales pentru că necesită aplicare regulată și în cantități destul de mari.

6. Dispozitive anti-alge

Anumite dispozitive eliberează metale dizolvate în apă pe principiul electrolizei (exemplu, Cupru) și pot duce la distrugerea algelor, însă utilizarea acestora fără o monitorizare atentă și aproape permanentă a concentrațiilor de metale dizolvate este o ruletă rusească pentru pești. Pragul metalelor dizolvate în apă pentru uciderea algelor este extrem de aproape de pragul de toleranță al peștilor! De fapt, lipsa totală a algelor filamentoase dintr-un iaz este mai mult ca sigur un semn de contaminare cu metale.

7. Paiele de orz (sau alte produse pe bază de orz)

Eliberează enzime care au potențial antialge, însă rezultatele nu sunt garantate, plus că oxidarea acestora duce la consumul de oxigen și la creșterea carbonului organic din apă (DOC și POC), impactând claritatea apei.

Solutii si tehnologii impotriva algelor

Garantam eliminarea algelor din iazul tau !

Contactati-ne !